Unul dintre indicatorii de bază pentru diagnosticarea tulburărilor de
spectru autist sunt problemele de comunicare. Adeseori, persoanele cu această tulburare au
dificultăți în a descifra indiciile sociale, în a interpreta exprimările
emoțiilor la alții și, pe de altă parte, în a-și comunica în mod eficient
ideile, dorințele și nevoile proprii.
Cercetătorii estimează că aproximativ 25-30% dintre
indivizii afectați de tulburări de spectru autist prezintă limitări și mai mari
de limbaj. Adeseori, aceste persoane sunt în mare măsură nonverbale, așa încât
se bazează pe mijloace alternative pentru a comunica ce doresc și de ce au
nevoie.
De curând, cercetătorii au început să
promoveze folosirea dispozitivelor de comunicare alternative și augmentative (dispozitive
CAA) ca înlocuitor în comunicare. Ele oferă o abordare atrăgătoare, deoarece se
bazează pe mecanisme facile, ce nu necesită o procesare superioară. Asemenea
dispozitive le permit persoanelor altminteri inapte de comunicare orală să-și
exprime gândurile, nevoile, ideile și dorințele.
Ele sunt împărțite în trei categorii mari: dispozitive
cu semne manuale, dispozitive de comunicare prin imagini
și dispozitive generatoare de vorbire. În vreme ce semnele manuale cer ca
utilizatorul să folosească un gest universal pentru a-și indica dorința,
dispozitivele de comunicare prin imagini le cer
utilizatorilor să selecteze o imagine vizuală a subiectului ori conceptului la
care se referă. Dispozitivele generatoare de vorbire merg cu un pas mai
departe, prin aceea că utilizatorii selectează un desen al unui obiect sau
concept (așa cum s-a văzut la dispozitivele de comunicare prin imagini), dar se
adaugă emiterea de vorbire audibilă.
Au existat puține studii cu privire la care
dintre aceste trei tipuri de dispozitive CAA funcționează mai bine pentru
persoanele foarte limitate sau în întregime nonverbale cu tulburări de spectru
autist. Într-un studiu recent realizat de Sigafoos et al. (2014), totuși, s-a testat
eficiența acestor modalități distincte printr-un design experimental cu un
singur subiect. S-a descoperit că alegerea, mai curând decât modul de
comunicare, previziona cât de bine va învăța să comunice grupul de control. Cu
alte cuvinte, niciuna dintre cele trei categorii nu s-a dovedit a fi mai bună
decât celelalte; mai curând, cercetătorii au observat că utilizatorii cărora li
s-a oferit opțiunea de a alege mecanismul, după ce au învățat cum să le
folosească pe toate, au dat rezultate mai bune decât cei cărora li s-a dat pur
și simplu o singură tehnologie pe care s-o folosească. Ei au fost de
asemenea capabili să-și generalizeze mai repede aptitudinile la alte sarcini și
subiecte.
Per ansamblu, această cercetare
sugerează o nouă abordare promițătoare pentru persoanele cu tulburări de
spectru autist, prin selectarea diferitelor dispozitive CAA. Autorii ei cred că
cel mai eficient mijloc de a implementa această abordare este prin învățarea
persoanei respective cum să folosească multiplele opțiuni CAA, oferindu-se
oportunități pentru ca utilizatorul să aleagă opțiunea pe care o preferă și să
continue practica cu acea opțiune (Sigafoos et al., 2014). Ei mai cred că,
trecând prin acest proces, în trei pași, de comunicare autodeterminată,
utilizatorii cu tulburări de spectru autist pot învăța să interacționeze cu
succes cu semenii lor.
Deși este important de reținut că
dispozitivele CAA au ca scop comunicarea practică, țintită, mai curând decât pe
cea conversațională, aceste descoperiri promit dezvoltări pe mai departe către
realizarea acestui obiectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu