Un nou studiu sugerează că nu
doar câinii, ci și pisicile, iepurii și alte animale de companie îi pot ajuta
pe copiii cu autism să-și îmbunătățească abilitățile sociale
Studii precedente au arătat că animalele de
companie încurajează interacțiunea socială și s-au raportat cazuri în care
câinii i-au ajutat pe copiii cu autism să-și dezvolte abilitățile sociale.
Însă, înaintea acestui nou studiu, al unei cercetătoare de la Universitatea
Missouri, nimeni nu a arătat că acest lucru ar putea fi adevărat și cu privire
la alte tipuri de animale de companie.
Dr. Gretchen Carlisle, de la Centrul de
Cercetare pentru Interacțiunea Oameni-Animale (Research Center for Human-Animal
Interaction – ReCHAI), ținând de
Facultatea de Medicină Veterinară de la Universitatea Missouri, a spus că,
atunci când animalele sunt prezente acasă, în clasa de studiu sau în alt cadru
social, copiii tind să interacționeze și să vorbească mai mult unii cu
ceilalți.
Animalele de companie slujesc drept „lianți
sociali”, a explicat ea, observând că această sporire a interacțiunii sociale
atunci când se află în preajmă animale de companie pare să fie, de asemenea,
valabilă în ceea ce privește copiii cu autism. Acest lucru ar putea explica
asertivitatea crescută pe care a descoperit-o la copiii autiști care aveau
animale de companie acasă.
„Copiii cu autism nu interacționează
întotdeauna rapid cu ceilalți”, a spus dr. Carlisle, „însă, dacă există un animal
de companie în casă, de care copilul este atașat, iar un vizitator începe să
pună întrebări despre animal, există mai multe șanse ca el să răspundă”.
Pentru acest studiu, dr. Carlisle i-a urmărit pe părinții
unor pacienți autiști înscriși la Centrul Thompson pentru Autism și Tulburări
de Dezvoltare Neurologică de la Universitatea Missouri . În total, a urmărit 70 de familii,
cu pacienți de la 8 la 18 ani. Aproape 70% dintre familii aveau câini, și circa
50% aveau pisici. Procente mai mici mai aveau și alte animale de companie, cum
ar fi animale de fermă, reptile, rozătoare, iepuri, pești, o pasăre și chiar un
păianjen.
Dr. Carlisle a comparat rezultatele acestei
urmăriri cu evaluările abilităților sociale ale copiilor, și a descoperit că
aceia care conviețuiau cu câini păreau să aibă abilități sociale mai pronunțate.
Ea a descoperit de asemenea că, cu cât era
mai mare perioada în care copiii au avut un câine acasă, cu atât abilitățile
lor sociale erau mai bune. Și se pare că cele mai puternice atașamente au fost
față de câinii mai mici.
Însă rezultatele au arătat de asemenea
corelații între abilitățile sociale sporite și conviețuirea cu orice fel de
animal de companie, nu doar câini, după cum a comentat dr. Carlisle: „Mai
important, totuși, datele au relevat că copiii cu orice fel de animal de
companie acasă era mai probabil să adopte comportamente cum ar fi de a se
prezenta pe ei înșiși, a cere informații sau a răspunde la întrebările altor
oameni”.
„Aceste tipuri de abilități sociale sunt în
mod obișnuit dificile pentru copiii cu autism”, a adăugat ea, „însă acest
studiu a arătat că asertivitatea copiilor era mai mare dacă aveau un animal de
companie”.
Studiul sugerează că nu ar trebui să
considerăm câinii singurele animale de casă ce îi pot ajuta pe copiii cu
autism, după cum explică dr. Carlisle :
„Copiii cu autism sunt deosebit de originali
și unici, așa că și alte animale le pot aduce la fel de multe beneficii precum
un câine. Deși părinții se poate să presupună că deținerea de câini este cea
mai indicată pentru a-i ajuta pe copiii lor, datele obținute de mine arată
abilități sociale sporite pentru copiii cu autism ce locuiesc în cămine cu
orice fel de animal de companie”, a mai adăugat ea.
Contact:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu