joi, 15 ianuarie 2015

Conviețuirea cu animale de companie, asociată cu sporirea abilităților sociale la copiii cu autism


Un nou studiu sugerează că nu doar câinii, ci și pisicile, iepurii și alte animale de companie îi pot ajuta pe copiii cu autism să-și îmbunătățească abilitățile sociale

Studii precedente au arătat că animalele de companie încurajează interacțiunea socială și s-au raportat cazuri în care câinii i-au ajutat pe copiii cu autism să-și dezvolte abilitățile sociale. Însă, înaintea acestui nou studiu, al unei cercetătoare de la Universitatea Missouri, nimeni nu a arătat că acest lucru ar putea fi adevărat și cu privire la alte tipuri de animale de companie.
Dr. Gretchen Carlisle, de la Centrul de Cercetare pentru Interacțiunea Oameni-Animale (Research Center for Human-Animal Interaction –  ReCHAI), ținând de Facultatea de Medicină Veterinară de la Universitatea Missouri, a spus că, atunci când animalele sunt prezente acasă, în clasa de studiu sau în alt cadru social, copiii tind să interacționeze și să vorbească mai mult unii cu ceilalți.
Animalele de companie slujesc drept „lianți sociali”, a explicat ea, observând că această sporire a interacțiunii sociale atunci când se află în preajmă animale de companie pare să fie, de asemenea, valabilă în ceea ce privește copiii cu autism. Acest lucru ar putea explica asertivitatea crescută pe care a descoperit-o la copiii autiști care aveau animale de companie acasă.
„Copiii cu autism nu interacționează întotdeauna rapid cu ceilalți”, a spus dr. Carlisle, „însă, dacă există un animal de companie în casă, de care copilul este atașat, iar un vizitator începe să pună întrebări despre animal, există mai multe șanse ca el să răspundă”.
Pentru acest studiu, dr. Carlisle i-a urmărit pe părinții unor pacienți autiști înscriși la Centrul Thompson pentru Autism și Tulburări de Dezvoltare Neurologică de la Universitatea Missouri. În total, a urmărit 70 de familii, cu pacienți de la 8 la 18 ani. Aproape 70% dintre familii aveau câini, și circa 50% aveau pisici. Procente mai mici mai aveau și alte animale de companie, cum ar fi animale de fermă, reptile, rozătoare, iepuri, pești, o pasăre și chiar un păianjen.
Dr. Carlisle a comparat rezultatele acestei urmăriri cu evaluările abilităților sociale ale copiilor, și a descoperit că aceia care conviețuiau cu câini păreau să aibă abilități sociale mai pronunțate.
Ea a descoperit de asemenea că, cu cât era mai mare perioada în care copiii au avut un câine acasă, cu atât abilitățile lor sociale erau mai bune. Și se pare că cele mai puternice atașamente au fost față de câinii mai mici.
Însă rezultatele au arătat de asemenea corelații între abilitățile sociale sporite și conviețuirea cu orice fel de animal de companie, nu doar câini, după cum a comentat dr. Carlisle: „Mai important, totuși, datele au relevat că copiii cu orice fel de animal de companie acasă era mai probabil să adopte comportamente cum ar fi de a se prezenta pe ei înșiși, a cere informații sau a răspunde la întrebările altor oameni”.
„Aceste tipuri de abilități sociale sunt în mod obișnuit dificile pentru copiii cu autism”, a adăugat ea, „însă acest studiu a arătat că asertivitatea copiilor era mai mare dacă aveau un animal de companie”.
Studiul sugerează că nu ar trebui să considerăm câinii singurele animale de casă ce îi pot ajuta pe copiii cu autism, după cum explică dr. Carlisle:
„Copiii cu autism sunt deosebit de originali și unici, așa că și alte animale le pot aduce la fel de multe beneficii precum un câine. Deși părinții se poate să presupună că deținerea de câini este cea mai indicată pentru a-i ajuta pe copiii lor, datele obținute de mine arată abilități sociale sporite pentru copiii cu autism ce locuiesc în cămine cu orice fel de animal de companie”, a mai adăugat ea.

Contact:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu