Autismul la băieți vs. fete.

De ce autismul afectează mai mult persoanele de sex masculin decât pe cele de sex feminin

- Fetele par să tolereze mai multe mutații genetice decât băieții, înainte de a prezenta simptomele acestei tulburări -

De Mary Brophy Marcus

   Un nou studiu ADN începe să explice de ce este mai puțin probabil ca fetele să prezinte o tulburare din spectrul autismului decât băieții.

Reiese din acest studiu că fetele tind să nu dezvolte autismul atunci când există numai anormalități genetice ușoare, după cum spun cercetătorii. Însă, atunci când sunt diagnosticate cu această tulburare, sunt mai multe șanse să aibă mai multe mutații genetice extreme decât băieții care prezintă aceleași simptome.

„Fetele tolerează mutațiile de dezvoltare neurologică mai bine decât o fac băieții. Aceasta este ceea ce arată efectiv studiul”, a declarat autorul acestuia, Sebastien Jacquemont, profesor asistent de medicină genetică la CHUV (Centre hospitalier universitaire vaudois), spital universitar din Lausanne, Elveția.

„Pentru a «împinge» o fată peste prag, ca să dezvolte autismul sau oricare dintre aceste tulburări de dezvoltare neurologică, este nevoie de mai multe dintre aceste mutații”, a mai adăugat Jacquemont. „Este vorba despre rezistența la afectarea genetică.”

Dilema este că cercetătorii nu știu exact de ce lucrurile stau așa. „Este mai mult o observație la un nivel molecular”, a remarcat Jacquemont.

   În acest studiu, cercetătorii elvețieni au colaborat cu oameni de știință de la University of Washington School of Medicine pentru a analiza circa 16.000 de mostre ADN și seturi de date de secvențiere de la oameni cu tulburări de dezvoltare neurologică, incluzând tulburările de spectru autist.

Investigatorii au analizat de asemenea date genetice de la aproape 800 de familii afectate de autism, în vederea acestui studiu, care a fost publicat online pe 27 februarie [2014], în „American Journal of Human Genetics”.

   Cercetătorii au analizat variantele numărului de copii (copy-number variants – CNV), care sunt variații individuale, în numărul de copii, ale unei anumite gene. Au cercetat de asemenea și variantele cu un singur nucleotid (single-nucleotide variants – SNV), care sunt variații de secvență ADN ce afectează un singur nucleotid. Nucleotidele sunt blocurile fundamentale de construcție a ADN-ului.

Studiul a descoperit că persoanele de sex feminin diagnosticate cu orice tulburare de dezvoltare neurologică, incluzând tulburarea deficitului de atenție/hiperactivității și dizabilitatea intelectuală, au mai multe CNV nocive decât persoanele de sex masculin care au fost diagnosticate cu aceeași tulburare. Persoanele de sex feminin cu autism au, de asemenea, mai multe SNV nocive decât persoanele de sex masculin cu aceeași afecțiune.

„Există o disparitate bine-cunoscută, atunci când vine vorba despre tulburările de dezvoltare, între băieți și fete, și este un lucru care pune în încurcătură”, a spus Jacquemont. „Și au existat destule lucrări care au încercat să investigheze această abatere pe care am observat-o clinic.”

Autorii studiului au relevat că autismul afectează patru băieți la o singură fată. Proporția crește la 7 la 1 atunci când sunt cercetate cazurile de autism cu înaltă funcționare (high-functioning autism – HFA).

„Este un studiu interesant”, a declarat dr. Andrew Adesman, șeful secției de pediatrie comportamentală și de dezvoltare de la Centrul Medical Pediatric „Steven & Alexandra Cohen” din New York.

„Nu este un studiu ușor de interpretat, însă cu siguranță putem spune că el încearcă să ofere sprijin pe mai departe prezumției că proporția bărbați/femei [cu autism] este afectată de vulnerabilități genetice – că are un substrat genetic”, a spus Adesman.

   Ce înseamnă aceste descoperiri, pentru părinți și pacienți?

Adesman a afirmat că nu există beneficii imediate, însă aceste cunoștințe pot ajuta la direcționarea cercetărilor viitoare.

„Acest lucru nu va duce la o revoluție în tratament, însă, din punct de vedere clinic, îi poate ajuta pe cercetători și pe universitari să înțeleagă de ce tulburările de dezvoltare par să fie mai comune în rândul băieților decât în cel al fetelor”, a remarcat el.

Noua cercetare consolidează, de asemenea, ideea că diferențele – sau vulnerabilitățile –genetice nu sunt limitate la cromozomii sexuali, a mai adăugat Adesman.

Prezumția a fost: „Păi, băieții au un cromozom Y și fetele nu au, deci există probleme cu cromozomul Y ce explică asta?”, a observat Adesman.

„Ideea principală este că există o mulțime de variații genetice anormale și atipice care duc la tulburări de dezvoltare în rândul copiilor și adulților”, a explicat Adesman. „Femeile par să fie un pic mai rezistente în ceea ce privește capacitatea de a avea anormalități minore fără a avea și o problemă de dezvoltare.”

   Jaquemont a fost de acord că descoperirea echipei sale deschide noi căi pentru studiu.

   Rezultatele studiului oferă idei pentru „a descifra și mai mult chestiunea”, a spus Jacquemont. „Un studiu ce ar putea fi de ajutor ar fi unul ce ar încerca să înțeleagă care sunt simptomele ce apar mult mai repede la persoanele de sex masculin decât la cele de sex feminin. Există o mulțime de «piste» ce ar putea fi explorate.”

Contact:

www.terapii-autism.ro

Facebook: Terapie ABA

Beneficiile jocului in grup pentru copiii cu autism

Beneficiile „grupurilor de joacă integrate” pentru copiii cu autism

- Un program încurajează copiii cu autism să se angajeze în jocuri imaginative cu alți copii de vârsta lor, interferența adulților fiind minimă -

   Este o provocare obișnuită pentru părinții copiilor cu autism cum să îi ajute să învețe să se joace în mod adecvat cu alți copii.

   Un nou studiu, inițiat de Autism Speaks, sugerează că o soluție poate fi furnizarea unei proporții adecvate de îndrumare pentru a încuraja joaca imaginativă a copiilor. Raportul studiului apare în „Journal of Autism and Developmental Disorders”.

   Cercetătorii și-au conceput studiul pentru a măsura beneficiile unui program numit „Integrated Play Groups” (Grupuri de Joacă Integrate). Dezvoltat pe parcursul ultimilor zece ani de coautorul studiului Pamela Wolfberg, acest program încurajează copiii cu autism și pe semenii lor cu o dezvoltare tipică să se angajeze în jocuri creative de interes reciproc. Un facilitator adult inițiază, însă nu conduce joaca. Acest lucru diferențiază programul de unele programe mai tradiționale, foarte structurate, ce și-au propus să-i învețe aptitudinile sociale pe copiii cu autism.

Țelul este trecerea copiiilor cu autism de la un model de joacă solitară, repetitivă la unul ce implică interacțiune și imaginație, spune dr. Wolfberg.

   Echipa dr. Wolberg, de la San Francisco State University, a înscris în program 48 de copii cu autism (41 de băieți și 7 fete), în vârstă de 5-10 ani. Gradul tulburării prezente în cazul copiilor mergea de la ușoară până la severă. În plus, programul a inclus 144 de copii de vârsta adecvată și cu dezvoltare tipică.

   Pe parcursul unei perioade de 12 săptămâni, copiii s-au întâlnit după școală de două ori pe săptămână, pentru un grup de joacă cu durata de 60 de minute. Fiecare grup a constat din doi copii cu autism și doi copii, de aceeași vârstă, neafectați de tulburare. Fiecare ședință a inclus 40 de minute de joacă liberă. Îndrumătorul a inițiat joaca sugerând o temă menită să încurajeze socializarea, comunicarea și imaginația.

Spre exemplu, dr. Wolfberg își amintește de un băiețel cu autism căruia îi plăcea să lovească lucrurile. „Copiilor le-a venit ideea să construiască blocuri din cartoane și să provoace un cutremur, iar el era muncitorul constructor. A fost capabil să participe la interesele celorlalți copii, să construiască ceva mai elaborat și să-și folosească imaginația din plin pe această temă.”

În unele ședințe, copiii cu autism s-au jucat cu colegi de clasă familiari. În alte ședințe, s-au jucat cu copii pe care nu îi cunoșteau. Pe parcursul studiului, cercetătorii au folosit un sistem de evaluare pentru a detecta schimbările din interacțiunile sociale și modelele de joacă ale copiilor.

   La sfârșitul programului de 12 săptămâni, copiii cu autism au arătat o îmbunătățire generală în ceea ce privește capacitățile lor atât de a se angaja într-o joacă imaginată reciprocă, cât și de a interacționa cu copii pe care nu îi cunoșteau. Copiii cu o dezvoltare tipică au avut de beneficiat, de asemenea. Au devenit mai capabili să lege prietenii cu copii ce comunică ori se joacă diferit.

„Aceste rezultate arată că modelul grupului de joacă integrat reprezintă un tratament promițător pentru retardurile de joacă socială și simbolică la copiii cu autism”, a comentat Lucia Murillo, director adjunct de cercetare educațională la Autism Speaks. „De o deosebită importanță este faptul că acest model promovează un mod mai cuprinzător de învățare, care ar putea fi benefic dacă ar fi incorporat în cadrul unei clase obișnuite.”

„Adeseori, beneficiile pentru copiii cu dezvoltare tipică sunt trecute cu vederea”, a mai adăugat dr. Murillo. „Totuși, acest model pare să încurajeze o cultură a acceptării diferențelor și a flexibilității în cadrul interacțiunilor sociale.”

   Dr. Wolfberg, la rândul său, a afirmat: „Aceasta contrazice ideea că copiii cu autism sunt incapabili de socializare sau incapabili de a se închipui [în diverse ipostaze]. Ei au același imbold înnăscut de a participa împreună cu semenii lor și de a se angaja în experiențe ludice”.

Planurile pentru cercetarea viitoare includ observarea mai amănunțită a modului în care Grupurile de Joacă Integrate îi pot ajuta pe copiii cu autism să comunice cu semenii lor cu dezvoltare tipică. Dr. Wolfberg își adaptează, de asemenea, programul pentru a fi folosit în alte țări, inclusiv Arabia Saudită, unde a călătorit în această toamnă.

   Pentru mai multe informații cu privire la programul Grupuri de Joacă Integrate, accesați: http://www.autisminstitute.com/ipgmodel.html

Contact:

www.terapii-autism.ro

Facebook: Terapie ABA

Foarte multe gene implicate in declansarea autismului

Zeci de gene, asociate cu autismul într-o nouă cercetare. Funcțiile unor gene nou-identificate converg în câteva procese biologice importante

de Pete Farley

Două studii genetice majore despre autism, conduse în parte de către oamenii de știință de la UC (University of California) San Francisco și implicând mai mult de 50 de laboratoare de peste tot din lume, au angajat de curând zeci de gene în această tulburare. Cercetarea arată că mutații rare în aceste gene afectează rețelele de comunicare din creier și compromit mecanisme biologice fundamentale ce guvernează dacă, unde și cum sunt activate genele în ansamblu.

Cele două noi studii, publicate în ediția online în avans a revistei „Nature” pe 29 octombrie 2014, au relaționat mutațiile din mai mult de o sută de gene cu autismul. Șaizeci dintre aceste gene au întrunit un prag de „mare certitudine”, indicând că există șanse mai mari de 90% ca mutațiile din aceste gene să contribuie la riscul de autism.

Majoritatea mutațiilor identificate în noile studii sunt mutații de novo (lat.: din nou, iarăși), însemnând că ele nu sunt prezente în genomurile părinților neafectați, însă apar spontan într-un singur spermatozoid sau ovul chiar înainte de conceperea unui copil.

Genele angajate în noile studii se încadrează în trei clase mari: sunt implicate în formarea și funcționarea sinapselor, care sunt locuri ale comunicării celulare nervoase în creier; reglează, printr-un proces numit transcripție, modul în care instrucțiunile din alte gene sunt retransmise la mașinăria producătoare de proteine din celule; și afectează modul în care ADN-ul este „înfășurat” și „împachetat” în celule într-o structură cunoscută drept chromatin. Deoarece modificările structurii chromatin sunt cunoscute ca determinând schimbări în modul în care sunt exprimate genele, mutațiile ce modifică chromatinul, ca și cele care afectează transcripția, se presupune că ar afecta activitatea a multe gene.

Unul dintre noile studii ale „Nature” a folosit date de la Simons Simplex Collection (SSC), o bancă permanentă de mostre DNA de la aproape 3.000 de familii, creată de Simons Foundation Autism Research Initiative. Fiecare familie SSC are un copil afectat de autism, părinți neafectați de această tulburare și, într-o proporție considerabilă, frați neafectați. Al doilea studiu a fost condus sub auspiciile Autism Sequencing Consortium (ASC), inițiativă sprijinită de Institutul Național de Sănătate Mentală [din SUA] ce le permite oamenilor de știință de peste tot din lume să colaboreze la ample studii genomice care nu ar putea fi realizate de laboratoare individuale.

„Înaintea acestor studii, numai unsprezece gene ale autismului fuseseră identificate ca prezentând mare certitudine, iar acum am mărit de mai mult de patru ori numărul lor”, a declarat Stephan Sanders, PhD, profesor asistent de psihiatrie la UCSF, co-prim autor la studiul SSC și coautor la studiul ASC. Bazându-se pe evoluțiile recente, Sanders estimează că descoperirea de gene va continua într-un ritm accelerat, ajungând chiar la 1.000 de gene asociate, în cele din urmă, cu riscul de autism.

„A existat o mare îngrijorare că 1.000 de gene înseamnă 1.000 de tratamente diferite, dar cred că știrea este mult mai bună decât atât”, a declarat Matthew W. State, MD, PhD, șef de catedră și distins profesor de psihiatrie la UCSF. State s-a numărat printre conducătorii studiului „Nature” care s-a concentrat pe SSC și a fost participant senior la studiul organizat de ASC, al cărui cofondator este. „Există deja dovezi solide că aceste mutații converg într-un număr mult mai mic de funcții biologice cheie. Este nevoie ca acum să ne concentrăm asupra acestor puncte de convergență, pentru a începe să dezvoltăm noi tratamente.”

Autismul, ce este caracterizat prin deficiențe în interacțiunea socială și dezvoltarea limbajului, ca și prin comportamente repetitive și interese limitate, este cunoscut ca având o considerabilă componentă genetică. Însă, până în urmă cu câțiva ani, cercetarea genomică eșuase în a asocia în mod decisiv genele individuale cu această tulburare.

Cele două noi studii scot în evidență factorii ce au schimbat în mod radical acel tablou – a mai spus State. Unul este apariția secvențierii de nouă generație (next-generation sequencing – NGS), care le permite cercetătorilor să citească fiecare dintre „literele” din codul ADN cu o viteză fără precedent. Altul este fondarea SSC; un studiu din 2007 sugerase că mutațiile de novo ar juca un rol semnificativ în riscul de autism, iar SSC a fost conceput anume pentru a ajuta la testarea acestei idei, permițând comparații strânse între copiii cu autism și părinții și frații lor, neafectați. În cele din urmă, inițiative de colaborare precum ASC le permit unor echipe de cercetători de peste tot din lume să conlucreze strâns, punându-și la un loc resursele pentru a crea vaste seturi de date, cu suficientă putere statistică pentru a determina concluzii valide.

Amplele echipe de cercetare din spatele fiecăruia dintre cele două noi studii au folosit o formă de NGS cunoscută ca secvențierea „întregului exom”, o analiză literă-cu-literă exact a porțiunii genomului ce codifică proteinele.

În noiembrie 2013, un studiu condus de A. Jeremy Willsey, absolvent al laboratorului lui State, a arătat că rolurile funcționale ale celor nouă gene prezentând o mare certitudine de risc de autism, ce fuseseră atunci descoperite, convergeau toate asupra unui singur tip de celulă, într-un loc specific din creier, într-un moment anume de pe parcursul dezvoltării fetale. Willsey este coautor la ambele studii „Nature”, despre care State crede că vor accelera în continuare înțelegerea noastră asupra modului în care puzderia de gene implicate în autism afectează traiectorii biologice fundamentale din creier.

„Aceste gene au efecte cu adevărat considerabile”, a spus State. „Faptul că avem acum multe zeci de gene și o cale limpede înainte pentru a mai găsi, poate, sute în plus oferă un fundament incredibil pentru a înțelege biologia autismului și a afla noi tratamente pentru el”.

Contact:

www.terapii-autism.ro

Facebook: Terapie ABA

Sistemul de învățământ și copiii nonverbali

   În anii din urmă, a existat un număr de rapoarte inspiratoare cu privire la copii nonverbali (adică nevorbitori) cu autism care au dat dovadă de un limbaj avansat prin intermediul cititului și scrisului. Unul dintre cele mai recente a apărut în această vară, cu relatarea despre un adolescent autist nonverbal care, cu asistența tehnologiei, și-a ținut discursul de absolvire la școală.

    Acești copii sunt în centrul atenției deoarece, în lumea de astăzi, realizările lor sunt unice. Prezumția comună este că absența vorbirii este un semn că limbajul este inaccesibil. Orice excepție de la această prezumție devine material pentru titlurile de ziar. Acești elevi sunt prezentați ca niște indivizi extraordinari, cu talente uimitoare ce depășesc norma.

   Însă dacă această prezumție nu este validă? Ce-ar fi dacă majoritatea, dacă nu toți copiii nonverbali, ar putea învăța să citească și să scrie și nu fac asta pur și simplu pentru că nu au fost învățați? Această întrebare nu a primit atenția pe care o merită. Secvența de dezvoltare la copiii neurotipici este că limbajul vorbit apare cu mult înainte de limbajul scris. Aceasta a dus la concluzia că, în cazul în care copiii nu vorbesc, pur și simplu nu sunt pregătiți pentru știința de carte. În mod tipic, eforturile care sunt făcute se concentrează pe ceea ce este denumit „știință de carte emergentă” – însemnând comportamentele inițiale de citit și scris ce se consideră că ar conduce la știința de carte convențională (de exemplu, uitatul la o carte cu poze, mâzgălitul etc.).

   Mulți copii se încadrează în categoria nonverbalilor. Deși nu sunt disponibile cifre exacte, estimările spun că circa jumătate dintre copiii cu autism fie nu vorbesc, fie sunt limitați la una sau două fraze.

   Ghidându-se după prezumția schițată mai sus, școlile nu depun eforturi majore în a-i învăța carte pe acești elevi. Ani de instrucție sunt folosiți pe abilități izolate legate de citit, cum ar fi scrierea numelui propriu, semne de învățare relevante pentru rutinele de la clasă și stăpânirea câtorva cuvinte vizuale. Însă marii majorități a acestor copii nu îi este oferită niciodată posibilitatea de a dobândi limbajul căpătat de cei care fac titlurile ziarelor.

   Este important de remarcat că aceia care au făcut tilurile ziarelor au pornit pe calea lor în mare parte prin instrucția de acasă, părinții recunoscând semne că la copiii lor era prezent mult mai mult limbaj decât fuseseră determinați să creadă. De asemenea, ei nu au folosit instruirea tradițională privind cititul, iar astfel au fost în stare să depășească prezumțiile ce ghidează sistemul educațional și să folosească tehnologia pentru a le da copiilor lor oportunitatea de a deveni niște utilizatori de limbaj competenți.

   Poate această dezvoltare să devină larg răspândită? Cercetările arată că da – însă numai dacă dispunem de programe software solide, cuprinzătoare care efectuează, într-o manieră sistematică, ceea ce acești părinți au făcut „instinctiv”, de unii singuri. Un studiu încheiat recent la Universitatea Columbia – folosind un program de acest fel dezvoltat de mine – a confirmat valoarea acestei abordări. (Informații suplimentare sunt disponibile la: http://www.asdreading.com.)

   Au existat multe momente cruciale în înțelegerea noastră cu privire la autism. S-ar putea prea bine ca acum să fim într-un alt asemenea moment, în care știința de carte – și, deci, și limbajul – sunt făcute să se afle la dispoziția tuturor. Vom ști că am reușit când titlurile de ziar referitoare la copii nonverbali ce au dobândit știință de carte se vor opri deoarece nu mai reprezintă o știre și toți copiii cu tulburări ținând de acest spectru și-au însușit această abilitate vitală.

Contact:

www.terapii-autism.ro

Facebook: Terapie ABA

Sursa: Dr. Marion Blank – Autismul și știința de carte: Transformarea unicului în cotidian