Senzori portabili ce vizează să capteze autismul „în acțiune”

  Dispozitivele portabile pot acum să măsoare orice, de la pașii făcuți până la caloriile consumate și chiar și cât de tihnit doarme cineva. Utilitatea acestor gadgeturi omniprezente s-ar putea în curând extinde dincolo de urmărirea unor țeluri privind starea de bine, pentru a înregistra comportamente complexe la persoanele cu autism.

   Cercetători din Boston și Atlanta au recrutat ajutorul a 20 de familii pentru a testa diverse tehnologii de monitorizare acasă la ele vreme de o lună, în vreme ce un grup cu baza la New York testează tehnologii similare în grupuri-pilot mai mici.

Recorderele de voce, de exemplu, pot să cuantifice cât și în ce mod interacționează un copil cu alți oameni. Datele fiziologice, cum ar fi pulsul inimii și cantitatea de transpirație, ar putea prezice momentul când un copil este pe cale să se angajeze într-un comportament agresiv sau dăunător pentru sine însuși.

   Datele de la acești biosenzori automați ar putea fi mult mai mult standardizate decât actualele măsurători ale comportamentului, care se bazează pe îngrijitori pentru a clasifica incidentele și a le ține minte în vederea înregistrării. Însă transformarea unei înregistrări comportamentale automate permanente într-o realitate va necesita un volum substanțial de muncă, sugerează o analiză publicată în 2014 în „IEEE Engineering in Medicine and Biology Society Conference Proceedings”.

În primul rând, dispozitivele portabile trebuie să fie confortabile și ușor de utilizat. Trebuie, de asemenea, să fie suficient de sensibile și precise pentru a detecta comportamente subtile în medii imprevizibile, cum sunt locuințele ori școlile.

   Unii cercetători, precum Matthew Goodwin, speră să meargă și mai departe cu un pas și să prevadă comportamentele autiste înainte de a se produce. De cinci ani, Goodwin și colaboratorii săi testează senzorul Q – un dispozitiv pentru încheietura mâinii ce măsoară temperatura de la suprafața pielii și alte caracteristici fiziologice – în circa o duzină de locuri. Echipa lui Goodwin analizează datele pentru a lega semnele de stres de comportamentele problematice, cu scopul final de a găsi predictori ai comportamentelor.

   Goodwin, profesor asistent de științe ale sănătății la Universitatea Nord-Estică din Boston, colaborează de asemenea cu cercetători de la Institutul de Tehnologie Georgia pentru a monitoriza 20 de copii cu autism la ei acasă. Cercetătorii și-au petrecut ultimul an lucrând la optimizarea sistemelor de monitorizare video din locuințe, a interfețelor de tabletă și computer pentru îngrijitorii care să opereze camerele video și să înregistreze momentul comportamentelor, și a senzorilor portabili care să urmărească mișcările, transpirația, temperatura și somnul copiilor.

   Echipa lui Goodwin lucrează și cu Catherine Lord la testarea unui sistem portabil de recunoaștere a vocii, numit LENA, care să monitorizeze sunetele scoase de copiii cu autism și modul cum se angajează verbal cu alții. Cercetătorii intenționează să folosească acest instrument împreună cu senzorul Q și note asupra comportamentului primite de la părinți. Însă LENA este „nărăvaș”, uneori luând sunetele jocurilor video drept voci ale copiilor sau sunetele vocilor copiilor drept voci de adult.

Cercetătorii spun că speră că aceste demersuri vor ajuta în conceperea și instituirea de tratamente pentru copiii cu autism. Țelul lor este ca în cele din urmă să urmărească comportamentul cu aceeași rigoare și obiectivitate folosite acum pentru a se cartografia genetica autismului. Pentru moment, totuși, intenționează să se concentreze pe găsirea unei tehnologii „prietenoase” pentru utilizator, pe depășirea deficiențelor tehnice și, poate cea mai importantă, pe descoperirea măsurătorilor ce indică cel mai bine comportamentele relevante din punct de vedere clinic.

Contact:

Psihoterapeut  Marius Ghinete

Autismul văzut chiar prin ochii unei fete autiste.

   Carly avea doi ani când a fost diagnosticată cu autism sever și dizabilități oral-motorii, lucru care a împiedicat-o să poată vorbi. Doctorii au previzionat că nu va putea niciodată să se dezvolte intelectual peste nivelul unui copil de șase ani.

   Stadiul timpuriu al autismului este foarte critic, astfel încât, de la vârsta de trei ani, părinții săi au depus toate eforturile pentru a-i oferi terapia de care avea nevoie. În ciuda mai multor ani de terapie comportamentală și de comunicare intensivă, Carly a rămas nonverbală. Până într-o zi, când a avut o răbufnire.

Carly avea unsprezece ani când a alergat pentru prima dată la computer și a scris: „Help, teeth hurt” („Ajutor, mă dor dinții!”).

„Dintr-odată, aceste cuvinte au început să izvorască din ea, și a fost un moment emoționant, pentru că nu ne dăduserăm seama că ea dispune de toate aceste cuvinte”, a declarat logopedul Fenton. „A fost unul dintre acele momente din cariera mea pe care nu le voi uita niciodată.”

   Carly a început să se deschidă, descriind cum este să suferi de autism și de ce scoate sunete ciudate          sau se lovește singură: „Este ca și cum picioarele mele sunt pe foc și un milion de furnici se cațără pe brațele mele”, a transmis Carly prin intermediul computerului. „Este greu să fii autist, pentru că nimeni nu mă înțelege. Oamenii se uită la mine și presupun că sunt proastă pentru că nu pot vorbi sau pentru că acționez altfel decât ei. Cred că oamenii se sperie de ce pare sau li se pare diferit.”

   Terapeuții spun că lecția principală pe care o oferă povestea lui Carly este ca familiile să nu renunțe niciodată și să fie mereu mai creative în a-i ajuta pe copiii cu autism să-și „găsească vocea”.

   Deși Carly se luptă în continuare cu simptomele autismului, pe care le descrie cu o acuratețe și detalii teribile, ea are acum conversații regulate, inteligente și profunde pe computer cu familia, terapeuții ei și miile de oameni care o urmăresc prin intermediul blogului său, precum și pe Facebook și Twitter.

Un videoclip ce o prezintă pe Carly și povestea ei găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=N1WVzG8HHlc

Contact:

www.terapii-autism.ro

Facebook: Terapie ABA

Riscul de autism, asociat cu expunerea prenatală la poluarea din aer

   Un nou studiu a consolidat legătura dintre expunerea pe timpul sarcinii la particule fine aflate în suspensie în aer și riscul copilului respectiv de a dezvolta autism. Legătura a fost deosebit de solidă atunci când expunerea a avut loc pe parcursul celui de-al treilea trimestru de sarcină, iar riscul a crescut odată cu creșterea cantității de particule fine. Raanan Raz de la Universitatea Harvard este autorul principal al articolului publicat în „Environmental Health Perspectives” și care prezintă rezultatele studiului.

   Aceste rezultate s-au bazat pe câteva studii precedente ce au descoperit o legătură între riscul de a dezvolta autism și expunerea în timpul primilor ani de viață la factori de mediu precum particulele fine aflate în aer. Totuși, acesta este primul studiu care a colectat date de peste tot din Statele Unite, concentrându-se pe expunerea în timpul sarcinii la pulberi mai mici de 2,5 microni (particule fine). Prin comparație, de obicei particulele de praf au 2,5-10 microni în diametru. Totuși, nu s-a descoperit o corelație prea mare între riscul de autism și particule mai mari de atât.

   Cercetătorii au analizat date de la 116.000 de femei însărcinate din toate cele 50 de state, care au născut începând din 1989 încoace. Dintre copiii rezultați, 245 au fost diagnosticați cu o tulburare de spectru autist. Expunerea lor prenatală la particule fine a fost comparată cu aceea a 1.522 de copii cu dezvoltare tipică, ce au slujit drept grup de control. Nivelurile de expunere prenatală au fost determinate pe baza locului pe care mamele în devenire l-au declarat ca reședință înainte, după și în timpul fiecărui trimestru de sarcină. Cercetătorii au utilizat apoi datele privind calitatea aerului de la EPA (Agenția pentru Protecția Mediului din SUA) pentru fiecare dintre perioadele de timp și locațiile respective. Expunerea la niveluri înalte în timpul celui de-al treilea trimestru a conferit cel mai mare risc.

   „Datele noastre aduc un nou sprijin considerabil ipotezei că expunerea mamei la poluarea din aer contribuie la riscul de tulburări de spectru autist”, a declarat unul dintre autorii principali ai studiului, Marc Weisskopf, într-un comunicat de presă. „Particularitatea descoperirilor noastre pentru perioada de sarcină, și pentru cel de-al treilea trimestru în special, exclude multe alte posibile explicații pentru aceste descoperiri.”

   În fine, cercetătorii au descoperit că femeile însărcinate care locuiau în zone cu niveluri mari de particule fine în aer au dat mai apoi naștere unor copii cu un risc dublu de a dezvolta autism, față de analoagele lor ce locuiau în zone cu o cantitate mai mică de particule în suspensie în atmosferă. Rezultatele au mai arătat, de asemenea, că expunerea la poluare înainte și după sarcină nu a contribuit la risc.

   „Baza de dovezi pentru un rol al expunerii mamei la poluarea din aer în creșterea riscului tulburărilor de spectru autist devine destul de solidă”, a concluzionat Weisskopf. „Aceasta nu doar ne conferă indicii importante pe măsură ce continuăm să cercetăm originile tulburărilor de spectru autist, ci, fiind vorba despre o expunere modificabilă, deschide calea pentru a ne gândi la posibile măsuri preventive.”

Contact:

www.terapii-autism.ro

Facebook: Terapie ABA